Cu totii am avut in copilarie sau poate si acum un prieten "pufos", fie un catelus sau o pisicuta. Si eu la fel am avut o multime de animalute, dar cel mai iubit a fost Ariciul.
Motivul e ca pe la vreo 10 ani eram cel mai cool din ograda, bineinteles cine ar permite copilului sa ia animalutul din padure si sa-l tina in casa. Eu, insa, nu am fost limitata niciodata in a aduce vrabii ranite in casa sau pisici bolnave...
Sa ne intoarcem la arici.
O perioada nu faceam altceva decit doar sa-l studiez, sa-l privesc, fiindca nu-mi imaginam cum m-as apropia de acest mic prieten "pufos".
Au inceput experimentele: ba il ademeneam cu ceva gustos ca sa-i vad macar botisorul, ba il purtam intr-o plapuma ca sa nu intepe (sarmanul arici!!)...
Intr-un final am inteles ca daca sa-i aranjezi frumos acele incepind de la burtica e posibil sa-l iei in brata!!!
La virsta ceea era mare descoperire :-)
Privind in retrospectiva inteleg ca orice sau oricine minuit cu grija si responsabilitate iti poate oferi intelegere, caldura sau... ceea ce astepti. Cei care cunosc notiuni de psihologie sau NLP se descurca mai bine la serviciu, acasa sau in business. Am adunat o multime de materiale utile, diverse secrete pe care le voi impartasi cu placere!
un aricel în calitate de pet într-adevăr destul de neobișnuit :)
ReplyDeletenumai ce nu fac parintii pentru noi :-)
ReplyDelete